Să glumești cu viața e o mare artă. Spune-i glume bune, fă-o să-ți zâmbească.

Spune, Doamne, spune, spune, ce au fraţii mei cu mine: multă lume mă iubeşte, frate, soră, mă urăşte...

Am mai spus-o și azi mă repet: să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine. Fii doar atent și corect cu clipa prezentă.

Le învârtim, le tot sucim, ce scriem azi, mâine rescriem, că poate gândurile ce-avem acuma vor fi mai bune ca întotdeauna.

Trufandale, trufandale, gata pentru recoltare, ca aspect tare-s frumoase, mă întreb, or fi gustoase?

Prin ochii bătrânului ce sunt de-acum Și mintea ce o am, Privesc copila din trecut Și cea a timpului prezent. Găsesc vreo câteva...

Mi-am strâns anii tinereții în buchete, buchețele, toate sunt într-o odaie, așezate-n rândurele...

Când căprioara e una, iar câinii sunt mulți și flămânzi, e musai să înceapă disputa, ei colții și-arată, începe și lupta...

Viața omului e viață cât i-e zâmbetul pe față; cât este cu mintea întreagă și vede pe un'să meargă.

Te privesc în gând, iubito, chipul tău așa blând mi se arată, cum pășeai ușor pe vârfuri prin odaia ta curată...

Prea mult ne luăm după alții, prea mult ne luăm unii de alții; prea mult credem în vorbe, fără a cerceta de sunt bune sau rele.